Mos Craciun vine si cu motocicleta 2011
Mos Craciun a venit si pe motocicleta, si in acest an. 18 motociclete, 33 de mosi. Trei centre de plasament, Radu Negru, Micro 38, Micro 16.
Eu am fost fotograful.
Mos Craciun vine si cu motocicleta 2011
Mos Craciun vine si cu motocicleta 2011
Bucegi – Pe Drumul Dacilor
Bucegi – Pe Drumul Dacilor
Bucegi – Pe Drumul Dacilor
17.09.2011 640km/4440km Bucegi DJ7-13-14
(Galati – Buzau – Ploiesti – Sinaia – Saua Dichiu – Piatra Arsa – Bolboci – Scropoasa – Sinaia – Ploiesti – Buzau – Braila – Galati)
O data cu aceasta plimbare am implinit si 30.000 km de mers pe 2 roti, am tinut jurnalul aici: http://boboc.ingalati.net/blog/jurnal-de-bord/ insa matematica e simpla. Din 22 iulie 2007, am parcurs 19825km pana in 22 mai 2010 cu Intruderul si din 20 iunie 2010 pana astazi 17 septembrie 2011 inca 10212km cu Transalpul.
Pentru unii poate e putin, pentru mine e mult. 30.000 km pe drumurile Romaniei, pe toate tipurile de drumuri. Ca o statistica informativa, in Romania sunt 322km autostrazi, 16.178km drumuri nationale si 34.668km drumuri judetene. Asadar, pot sa sper ca in urmatorii ani, cat de curand, voi avea oportunitatea de a strabate toate drumurile din frumoasa noastra tara. (http://www.cnadnr.ro/pagina.php?idg=20)
“Drumul Dacilor” este traseul spre culmile Bucegiului, mai exact Drumul Judetean DJ713 face legatura intre DN71, BucureÅŸti-Sinaia, si Platoul Bucegi, prin Saua Dichiului. Prin octombrie 2010, s-a finantat si inceput reabilitarea acestui drum in ideea de a dezvolta zona din punct de vedere turistic. Drumul s-a finalizat si am vrut sa vad cu ochii mei. Planul era sa ajung in Sinaia si sa urc pe DJ713 la Piatra Arsa si sa cobor apoi pe DJ714 dinspre Bolboci. Zis si facut.
La ora 8.30 am plecat de la benzinarie din Galati pe drumul clasic Braila – Buzau – Ploiesti – DN1 – Sinaia. Nu imi place de loc drumul asta, de regula prefer Balta Alba – Ramnicu Sarat si apoi Siriu – Brasov – Sinaia. Insa am decis sa ajung cat mai repede si sa nu pierd timpul pe drum ci sa il castig pe munte efectiv.
Multumitor insa, traficul a fost ok, vremea superba, drumul bun, asa ca am tinut-o cam constant la 120km/h, am alimentat in Ploiesti, in Comarnic am prins o coloana bara la bara, dar placut surprinzator majoritatea soferilor mi-au facut loc sa trec pe langa ei iar pentru cei neatenti sau rautaciosi calcam cate putin dunga continua.
In Sinaia, imediat dupa intrare, am facut stanga pe drumul DN71 spre Targoviste si drumul a inceput sa urce prin padure pana la cota 1000. Am facut primul popas la primul panou informativ Parcul National Bucegi unde am descoperit ca demarorul a “murit” complet, in afara de clanc nu mai facea absolut nimic. Asa ca am impins-o putin pe sensul celalalt ca era vale si am pornit-o si din nou la drum, de data asta cu inima stransa stiind ca daca mi se opreste motorul sau il opresc voluntar, nu mai pot porni decat la vale sau sa gasesc pe cineva sa ma impinga.
Nu dupa mult timp intr-o curba, un drum secundar in spate-dreapta pe sensul de mers, marcheaza vestitul DJ713, marcat si cu panoul binenteles despre reabilitarea drumului finantat de CJ Prahova si Dambovita.
Intr-adevar drumul este extraordinar, este ingust de o masina jumatate, fara parapeti, marcat doar cu o banda galbena pe margini si urca serpuit prin padure sau pe coasta muntelui, uneori in fata ta aparand doar haul si cerul. Din km in km apareau noi peisaje iar eu nu stiam cum sa prind in poze asemenea frumuseti.
Intr-un sfarsit drumul se termina la Cabana Dichiu, inca in constructie, la intersectia dintre Cabana Piatra Arsa si spre Babele si Vf Omu in dreapta si intre Cabana Bolboci langa lacul cu acelasi nume si spre Hotel Pestera. Aici se termina asfaltul, iar cele doua drumuri sunt drumuri forestiere, practicabile insa cam pentru orice masina si motocicleta street-enduro. Era ora 12.30.
Am pornit spre Piatra Arsa, urcand usor pe pietrele drumului, strabatand platoul de pasuni alpine cu ochii mari catre minunatiile din orizonturi…muntii, norii, stancile. Mergeam incet de teama parca sa nu deranjez aceste locuri care sunt casa unui muntoman adevarat iar eu indrazneam in comoditatea mea sa scrasneasc pietrele sub roti.
De la Piatra Arsa drumul urca spre Babele, cam pe acelasi tip de drum, cedeam in fata mea crucea de pe Caraiman, insa accesul vehiculelor motorizate este interzis si se pedepseste cu amenda. Un lucru bun de altfel, oricand de mult mi-ar fi placut sa urc, si drumul oricat de ok era, parca e can nesimtire sa merg mai departe. Din pacate, unii soferi nu au fost de aceeasi parere si desi majoritatea lasau masina si urcau pe jos am vazut si cateva pentru care sensul de interzis nu insemna nimic.
M-am intors inapoi la Dichiu si de data asta am luat-o in cealalta parte spre Bolboci in ideea sa cobor in final pe DJ714. Drumul un pic mai rau decat celalalt dar ok, duce la barajul si lacul Bolboci, un linistit lac de munte, verde la culoare si continua spre Hotel Pestera.
Amenajarea Bolboci – Scropoasa este amplasata pe raul Ialomita, intr-un peisaj montan feeric, la altitudinea de 1438 m, ceea ce ii confera titlul de barajul situat la cea mai inalta cota din tara.
Am decis insa sa nu mai continui, sa ma indrept spre casa, stiind ca DJ714 spre Targoviste este un simplu drum forestier (70km – cca 2h) iar de la Targoviste la Galati e cale lunga (250km – cca 4h) iar eu voiam sa ajung pe lumina acasa.
Si nu exagerez cand spun ca DJ714 e drum forestier…e pur si simplu un drum pietruit prin padure, nemarcat. Poate si de aceea, la un moment dat am gresit drumul si dupa20 minute m-am trezit ca drumul s-a inchis, ajungand la lacul Scropoasa, cu baraj, centrala si o superba Cabana la poalele padurii. Dupa ce am verificat gps-ul pe telefon, am facut cale intoarsa la ultima intersectie si am luat-o pe celalalt drum.
Drumul nu e dificil intre trebuie sa fii atent, iar senzatiile sunt de nedescris…mirosul brazilor, racoarea padurii, semetia muntilor ce aparea prin luminisuri, o veverita care a zbughit-o speriata din mijlocul drumului…
Intr-un tarziu am ajuns la Spitalul tbc de la Moroieni, o imensa constructie in mijlocul padurii pe o coasta de munte, iar drumul din forestier s-a transformat intr-un asfalt comunist din anii 60, crapat, rupt, incovoiat sau distorsionat in asa hal incat drumul forestier mi se parea autostrada.
Drumul coboara pana in DN71 de unde urcasem initial pe DJ713, si aveam de ales in a face dreapta 18km la Sinaia sau stanga 40km la Targoviste. Fiind destul de tarziu, am decis sa nu mai explorez si sa o intind linistit pe drumul cunoscut: Sinaia, Ploiesti, Buzau, Galati, ca la dus.
Am mai oprit doar in Ploiesti pentru niste sandwichuri, apa, cafea si plinul. A fost singura data cand am fost nevoit sa rog pe cineva sa ma impinga sa pot pleca, pentru ca pe munte, nu mai opream motorul sau il opream doar in panta. 
Au fost 640km, alternand asfalt cu 130km/h cu padure cu a 1a, dar am zburdat peste tot iar platoul Bucegi si padurea din valea Ialomitei m-au impresionat la maxim.
Valea Doftanei
Valea Doftanei
Valea Doftanei
Deja a venit luna septembrie si in suflet mi s-a strecurat temerea acea ca vara s-a terminat si la fel si sezonul moto. O motivatie in plus sa profit de fiecare ocazie de a ma urca pe doua roti si a fugi pe drumurile patriei. De aceea, cand m-a sunat Yamadi si mi-a zis ca planuieste o iesire pe Valea Doftanei si are de gand sa se duca singur pentru ca “fratii lui” nu vor sa il insoteasca, am acceptat fara prea multe ganduri.
Valea Doftanei incepe de la Campina si strabate muntii pana la Sacele, trece pe la barajul de la Paltinul si pe langa lacul Tarlungeni, totul de-a lungul raului Doftana.
Din pacate insa in ultimul moment am aflat de la Yamadi ca nu mai poate sa mearga, fara nici un motiv anume, desi banuiesc ca sunt persoana nongrata iar asa zisii lui prieteni i-au interzis sa se plimbe cu mine. Daca intr-adevar asa e, atunci sunt mai limitati decat am banuit vreodata.
Am avut parte de o vreme superba tinand cont ca era inceputul lui septembrie, cand m-am pus sambata la ora 7 la drum. Am pornit pe drumul Buzau-Ploiesti pana la Comarnic de unde am iesit de pe DN si am facut dreapta spre localitatea Valea Doftanei. Am ajuns la barajul de la lacul Paltinu, unde am nimerit la Zilele Lacului, asa ca era forfota, o scena montata si chiar Compact canta in seara respectiva. Am pornit mai departe si am inceput sa urmez drumul pana s-a transformat in forestier, zona deja este impanzit cu poienite cu vile si case de vacanta, lucru de inteles tinand cont de frumusetea peisajului.
Drumul incepea sa fie din ce in ce mai greu (fagase, noroi, santuri, etc) pe masura ce ma apropiam de Pasul Predelus. Mai mult decat de atat, drumul nu este marcat asa ca a fost foarte dificil sa urmez drumul pana am intrebat pe cineva care mi-a explicat intersectiile importante (si intr-adevar cruciale) si mai ales mi-a atras atentia sa urmez stalpii de tensiune, lucru care m-a ajutat enorm.
Am urcat si pasul Predelus, destul de dificil dar accesibil, si am ajuns intr-un final la Sacele de unde am pornit spre Zizin pentru a-mi crea drum spre Intorsura Buzaului. Un drum plin de pietris si praf de parca mergi prin albia unui rau, apoi intri in padurea intunecata si traversezi dealul (super frumos prin padure) un drum usor de transalp scoala.
De la Intorsura nu trece mult si iarasi am parasit asfaltul pe drumul spre Covasna, unde am ajuns relativ usor si am nimerit iar in distractie doarece tocmai erau Zilele Orasului Covasna, asadar centrul era inchis, balci, muzica, mancare si bautura, muzica…fie ea si ungureasca. Stiam de pe Google maps de camping asa ca m-am dus intins si mi-am luat o casuta comunista dar ieftina si confortabila. Era momentul sa ma odihnesc dupa toate provocarile de peste zi. Am reusit sa manac copios la carciuma din camping si sa beau 4 beri ciuc si harghita pana sa pic in casuta.
A doua zi dimineata m-am trezit cu chef de turist asa ca am decis sa fac o tura cu mocanita, asa ca am dat 10 lei pe un bilet si am facut poze cu celebra mocanita care pe vremuri facea traseul Covasna-Comanda pe Planul Inclinat. Pe la 11, am strans lucrurile m-am urcat pe motor si am pornit mai departe spre Comandau, un drum neasfalta dar bine batatorit ce merge prin padure printre brazi pana ajunge sus pe platou in localitatea Comandau…o frumoasa asezare intre munti unde banuiesc ca e superb iarna.
Desi nu este decat un ordinar drum forestier, am observat cu uimire ca exista semne de circulatie pe tot drumul inclusiv semnul catre Buzau din centru, care indica drumul spre Gura Teghii prin Barsa mare. Motivul cred ca e planul in viitorul apropiat de a asfalta acest drum care coboara pe linia Sibiului.
Drumul este usor, insa brazdat de numeroase intersectii cu drumuri forestiere marcate, dar pastrand mereu Barsa langa tine nu ai cum sa te ratacesti. Drumul este superb, treci chiar si pe langa un baraj in constructie, si ajungi usor in Gura Teghii si imediat in Nehoiu. De acolo, din nou fata in fata cu asfltul dupa atatia km de forestier parca zburam. Intr-o clipa am ajuns la Popasul Magura de unde m-am hotarat sa mai fac un mic ocol spre Manastirea Magura si Tabara de Sculptura de la Magura. Mai fusesem prin aceasta zona, dar mi-a placut asa ca am hotarat sa mai fac o plimbare..era inca devreme. Surpriza placuta a fost ca drumul este proaspat asfaltat asa ca mi s-a parut un circuit de curse cu multe curbe stranse, urcari si coborari.
De la Magura am iesit in Buzau si apoi spre Ramnicu Sarat ca eram satul de Buzau- Faurei-Galati si imi place mai mult prin Balta Alba (unde de altfel imi place sa fac cate o poza pe intinderea lacului Balta Alba). Astfel ziua s-a terminat glorios, pe o vreme superba de septembrie cu impresii de calatorie de neuitat.
03.09.2011 650km/3800km Valea Doftanei
(Galati – Buzau – Ploiesti – Campina – Comarnic – Valea Doftanei – Sacele – Zizin – Intorsura Buzaului – Covasna – Comandau – Gura Teghii – Buzau – Ramnicu Sarat – Balta Alba – Braila – Galati)
Chilia Veche
Chilia Veche
Chilia Veche
Delta Dunarii este un teritoriu greu de “cucerit” mai ales cu motorizate. Chiar daca in trecut am avut cateva incercari, gen Murighiol, Dunavatu de Jos sau chiar Portita si pana la Periboina, cam la atat se reduce accesul in Delta cu motorul.
Insa la un moment dat am auzit de bacul de la Tulcea si curios m-am uitat pe google maps sa vad ce este peste dunare la Tulcea…surprinzator am vazut localitatile si drumul care serpuieste pe langa Dunare si ajunge pana in Chilia Veche si putin dupa.. Cand am vazut asta, deja imi facem planuri si calculam km. L-am sunat pe Marius Stanescu, stiam ca el cam stie cum e cu Delta si l-am intrebat de traseu si mi-a confirmat. Ramasese doar sa vad cand sa o fac si cu cine sa ma insotesc.
Pana cand m-a sunat Marius, care tinand minte conversatia noastra, mi-a dat de stire ca la Murighiol are loc intalnirea Teneristilor din Romania, si ca planuiesc in a doua zi sa faca traseul Tulcea-Chilia Veche. Nu am stat pe ganduri si astfel am citit pe forumul lor si am aflat ca vor sa treaca cu bacul de 9.30 asa ca dimineata la prima ora, m-am urcat pe motor, am trecut bacul la Galati si intins spre Tulcea.
Nu stiam unde e bacul la Tulcea asa ca m-am invartit putin prin oras si era si sa il pierd ca eram cam la limita cu timpul. Am ajuns insa la fix, ultima motocicleta intrata pe bac si am trecut din nou Dunarea. Teneristii, cca 12 motociclete, m-au acceptat in grupul lor (organizat, aveau ca tinta o pensiune din Chilia unde eram asteptati cu ciorba de peste si intoarcere la bacul de 18.30, pe doua drumuri diferite) si ne-am pornit la drum.
Drumul este groaznic, pietris si praf pana la cer, trebuie sa mergi incet, iar Dunarea este destul de departe, asa ca nu prea ai ce vedea. Insa la un moment da, drumurile s-au despartit. Unul duce de-a lungul unui canal, mai salbatic, prin stufaris pe care am purces noi iar celalalt e drumul pietruit pe care circula chiar si un microbuz Tulcea-Chilia, drum pe care ne-am intors.
Asa ca ne-am avantat prin stuf pe un fost drum de-a lungul unui canal, pe langa constructii de beton care au insemnat o data ceva, pana intr-un final am ajuns la Chilia Veche, un sat prafuit, cu Dunarea ce serpuia pe langa drum si padurea deasa pe partea cealalta.
Am ajuns la pensiune unde gazdele ne asteptau la umbra cu bauturi reci si cu masa gata, mai intai o ciorba de peste cu mult ustoroi si apoi felul doi peste prajit cu mamaliga. Ne-am umflat si ne-am intins multumiti prin curtea pensiunii. Fusese delicios.
Am mai facut apoi o tura prin Chilia, am vazut biserica si gara fluviala, iar peste canal, orasul din Ucraina la o aruncatura de bat, apoi ne-am pornit spre casa pe drumul pietruit insa am mers pe langa, pe drumul de pamant. Acesta din urma, mult mai confortabil si extraordinar pentru un transalp insa nori de praf incat nu vedei nici in spate nici in fata pe ceilalti cu care te insoteai.
Am trecut Dunarea inapoi la Tulcea si dupa o scurta oprire la monumentul eroului din Tulcea, le-am multumit baietilor si i-am salutat si m-am indreptat spre casa, pe un drum pe care pluteam…dupa o zi intreaga prin praf si pietre acum serpuiam pe curbele de Tulcea.
A fost o zi placuta iar simturile mi-au fost rasfatate de ciorba aia de peste…
06.08.2011 330km/3150km Chilia Veche
(Galati – Tulcea – Chilia Veche si retur)
Intrunirea teneristilor de la Murighiol.
Inconjurul Romaniei in 80 de ore
Inconjurul Romaniei in 80 de ore
Inconjurul Romaniei in 80 de ore
Inconjurul Romaniei in 80 de ore cu motocicleta
Prin iarna din 2007 – 2008, in asteptarea sezonului motociclistic, s-a nascut o idee de calatorie, o provocare a mersului pe doua roti, un tur temerar: sa inconjur Romania, de-a lungul granitei, in 3 zile. Pe harta, urma sa parcurg doar drumuri nationale (DN) ultimul cel mai apropiat de granita, si in principiu doar prin localitati de frontiera. Este un perimetru al Romaniei, un traseu de cca 2400km, care strabate regiuni istorice variate, zone de munte sau ses, zone geografice si de relief variate de asemenea.
Ideea nu era inventia mea, un raid asemenator a fost facut prin 2005 de catre Dan Nastase, chiar in mult mai putin timp (au plecat intr-o sambata la 9.30, s-au intors luni la pranz) http://www.motociclism.ro/forum/index.php?/topic/27345-turul-romaniei/ publicat chiar si in revista “Univers Moto” nr 11/nov. pag. 68-73.
Nu am dorit insa sa fac o intrecere sau sa imi pun in pericol siguranta proprie, asa ca mi-am impus cateva reguli: sa mergem doar pe DN, sa mergem doar ziua (intre 6 si 22) sa avem program de masa, pauze, etc. Astfel, am ajuns la cele 3 zile, si ca sa ii dau un titlu acestui proiect, l-am numit: Inconjurul Romaniei in 72 ore.
Traseul arata cam asa:
ZIUA 1 – Moldova, Bucovina si Maramures – 785km
DN26 – DN24C – DN29A – DN19
Galati-Oancea-Murgeni-Husi-Iasi-Radauti Prut-Dorohoi-Suceava-Gura Humorului-Campulung Moldovenesc-Borsa-Viseu-Sapanta-Negresti Oas
ZIUA 2 – Crisana, Banat si Oltenia – 768km
DN19 – DN79 – DN69 – DN59 – DN57 – DN56A
Satu Mare – Valea lui Mihai – Oradea – Chisineu Cris – Arad – Timisoara – Moravita – Oravita – Moldova Veche – Drobeta – Calafat
ZIUA 3 – Muntenia si Dobrogea – 782km
DN56A – DN55A – DN54A – DN54 – DN51A – DN5C – DN5 – DN41 – DN31 – DN3 – DN2A – DN22
Calafat – Bechet – Corabia – Tr Magurele – Zimnicea – Giurgiu – Oltenita – Cetatea Veche – Calarasi – Ostrov – Adamclisi – Constanta – Babadag – Tulcea – Galati
Am promovat aceasta idee pe forumul local din Galati al motociclistilor la http://motociclism.ingalati.net si chiar si pe forumul national la http://www.motociclism.ro in dorinta de a cauta companioni si de a primi sfaturi sau sprijin cel putin moral. Primul care a raspuns a fost Yamadi, dar si multi altii si astfel a inceput dezbaterea, planurile, lista de cumparaturi (sa avem detector la noi, sa imi cumpara camera de filmat care se monteaza pe casca sa filmam).
L-am numit apoi Ocolul Romaniei in 80 de ore ca sa fie mai artistic si eventul sa il promovam prin presa si chiar sa atragem sponsori.
Intre timp am vazut filmul Long Way Round http://longwayround.com/ cu Ewan McGregor si Charley Boorman care nu a facut decat sa creasca si mai mult dorinta de a parcurge acest tur.
Si astfel, prima data stabilita pentru tur a fost 24 iulie 2008, zi chiar simbolica (ziua granicerilor) insa din pacate, a fost prima ratare. In 2008 a fost un sezon ploios, cu inundatii, cu probleme, ceea ce m-a facut sa cedez usor si sa replanific pentru altadata.
Insa unul din cei care a fost cel mia interesat a fost Yamadi, care pentru palmares si anduranta a fost alaturi de ideea mea si a urmat un an de idei, planuri, pentru anul 2009. Eram aproape la un pas de a pleca, insa din nefericire, tatal lui Adi a decedat in acel an, asa ca am uitat de tot.
Dupa exact un an, in februarie 2010 am reinceput discutia pe forum despre tur, si din nou am reinviat dorinta de a pleca in acest tur. Noua data: 10 iunie 2010.
Si acum au inceput si polemici referitoare la modul de desfasurare al acestui tur. Eu il vedeam ca un tur de anduranta…adica de mers…(fara fugareala) dar mers zi lumina…de la rasarit pana la apus cu pauza de pranz….se lumineaza, te urci pe motor si usurel te pornesti la drum. inghiti kilometru dupa kilometru, mergi agale – 60-70km/h in localitati, 90-100km/h afara, cu ochii in stanga si in dreapta, de-a lungul hotarelor si nu te mai opresti decat la o fantana pentru o gura de apa si pana soarele apune aducand racoarea noptii….o masa linistita de seara si o odihna la o casuta sau intr-o poienita in cort si a doua zi de la capat. si atat.
In acelasi timp au pornit si polemici referitoare la scopul acestui tur…de ce? “a face asa un tur e ca si cum te-ai duce pina in State cu avionul si apoi ai spune ca ai vazut toata Europa. Cu ce ramai ? Nici macar poze nu ai timp sa faci”
Explicatia mea a fost simpla: e mai mult pentru placerea mersului decat cea a vizitarii si cunoasterii… in mod normal nu isi are rostul: costa bani, mananca timp, nu faci prea multe poze, nu socializezi cu peisajul. este un tur doar de anduranta, doar pentru oboseala placuta a mersului pe doua roti…doar pentru PLACEREA DRUMULUI nu a destinatiei.
Si bineinteles, mereu cu referire la cartea lui jules verne Ocolul Pamantului in 80 de zile. Pentru Phileas Fogg nu il interesa detalii referitoare la poze, calitatea drumului, ca e fugareala sau ca e periculos sau obositor sau cat costa. Singurul lui obiectiv era sa isi demonstreze lui si clubului Reform ca o poate face. Insa aventurile si placerea drumului dupa cum stiti nu au lipsit, desi Fogg nu a intentionat in excentritatea lui decat sa-si de-a singur dreptate.
Si imi aduc aminte de alex63 din Tulcea care in sustinerea lui mi-a spus ceva care mi-a placut: “un pariu asumat cu noi insisi nu poate decit sa mentina treaza ambitia de a reusi”
Din nou, insa, si in 2010 nu a fost posibil acest tur, unul din motive fiind faptul ca am planificat un tur prin Romania cu prietenii in luna iulie, astfel incat nu se putea sa fac in acelasi an ambele tururi.
Si iata ca in acest an, am fost mai pornit ca niciodata…am stabilit data de plecare 9 iunie 2011, si eram hotarat sa plec si singur. Am facut cererea de concediu cu jumatate de an inainte, mi-am pregatit motocicleta si bugetul inca de la inceputul anului si nu ramanea decat sa astept ziua plecarii.
Yamadi este unul din cei care bineinteles a avut aceleasi deceptii ca si mine in anii precedenti, astfel incat si el a fost destul de motivat sa participe in acest an, asa ca mi s-a alaturat si impreuna am pregatit plecarea.
Motocicletele noastre (doua Honda Transalp 600V) trebuiau sa fie puse la punct, revizie la zi, consumabile schimbate, etc. Bagajele noastre trebuiau sa fie compacte si sa contina: trusa de scule, trusa medicala, echipament si lenjerie intima, etc.
Cam asa aratau o parte din ele, cu o zi inainte de plecare:
ZIUA 1 – Moldova, Bucovina
Joi dimineata m-am trezit la ora 5. Plecarea era planificata pentru ora 6, asa ca la 5.45 eram la garaj, motocicletele pornite si ne-am indreptat spre iesirea din Galati la benzinaria MOL de pe str. Traian.
La ora 6.01 am pornit, usurel, timid, entuziasmati, poate de ce nu si putine emotii pentru calatoria pe care o incepeam, dupa atata timp de planuri si pentru drumul pe care aveam sa il strabatem. Vremea era placuta, putini nori, insa cald si bine.
Am iesit din Galati pe DN26 catre Oancea, de-a lungul Prutului, spre Murgeni, nu inainte de a face o prima oprire la limita intre judetele Galati si Vaslui.
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/4131502011-06-09 07.22.56.jpg[/IMG]
Din Murgeni drumul a continuat pe DN24A spre Husi, unde deasupra orasului se afla un nor si o ploaie usoara, lucru ce ne-a determinat sa oprim pe dreapta sub un copac, ca sa luam o mica gustare (sandwich facute de acasa).
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/8932682011-06-09 08.46.51.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/3670952011-06-09 08.46.46.jpg[/IMG]
Am iesit din Husi, bineinteles am scapat si de ploaie si am continuat pe DN24B, in continuare pe langa Prut, pe la vama de la Albita si de aici pe DN28 pe la Cotu Morii, Bohotin pana la Iasi. Iasiul, oras mare, destul de aglomerat, multe linii de tramvai pe unde am trecut noi, am cautat sa iesim cat mai repede din el pe DN24C.
Traseu placut in continuare pe DN24C, pe langa lacul de acumulare Costesti, imediat dupa Stefanesti.
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/2985572011-06-09 12.38.44.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/5463292011-06-09 12.39.00.jpg[/IMG]
Traseul a urmat apoi de-a lungul lacului, pana la Manoleasa Prut, unde DN24C s-a transformat brusc in altfel de drum, un fel de ulita sateasca, care ne-a obligat sa mergem foarte incet peste 30km tocmai pana la cel mai nordic punct, vama de la Radati-Prut.
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/5650052011-06-09 13.10.38.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/6654362011-06-09 13.10.33.jpg[/IMG]
Am ajuns plini de praf, o portiune obositoare de”drum national”, cu greu, la Radauti, o vama simpla, o bariera care despartea Romania de Ucraina, fara nici o evidenta a unei frontiere intre doua state.
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/2489702011-06-09 14.10.47.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/9893672011-06-09 14.11.19.jpg[/IMG]
Nu am zabovit prea mult, mai ales ca nori negri se vanturau pe cer deasupra noastra, asa ca ne-am continuat drumul pe DN29A spre Darabani si pana la Dorohoi. De aici am traversat padurea de la Gorovei si am ajuns la intersectia de la Varfu Campului, unde am oprit pentru pauza de pranz. Am fost indrumati de la benzinarie, “La Conac”, o pensiune-restaurant unde am prins un banchet in desfasurare al unor elevi de scoala generala. Gazda, insa ne-a primit pe terasa afara, la o masa, unde am mancat o ciorba radauteana (deh, specialitatea zonei, ca eram la Radauti) si niste carnati traditionali. O pauza binevenita de o ora care ne-a redat toate fortele.
Am plecat apoi mai departe pe DN29C catre Siret, apoi pe DN2 si DN17A catre Radauti iar de acolo au inceput peisajele superbe de la Sucevita si Vatra Moldovitei.
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/8085102011-06-09 17.52.25.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/862952011-06-09 17.52.30.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/9419502011-06-09 18.49.16.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/2916552011-06-09 18.49.20.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/6028772011-06-09 18.49.58.jpg[/IMG]
Peisajele iti luau rasuflarea, pana am ajuns la Sadova.
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/9843302011-06-09 19.05.41.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/1390352011-06-09 19.11.00.jpg[/IMG]
Cand am ajuns la Sadova, am inceput sa cautam o pensiune spre Campulung Moldovenesc. Era ora 20.00 si ploaia se pornea din ce in ce mai tare. Am gasit o pensiune chiar la intrarea in Pojorata, Casa Angela http://www.casa-angela.ro/, unde am luat o camera, am facut un dus fierbinte, am mancat ce mai aveam de acasa si ne-am asezat multumiti si relaxati in pat, rememorand ziua ce trecuse, cele 13 ore de mers si 580km, cu gandul la trecerea muntilor de maine.
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/5183332011-06-09 19.35.48.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/6473232011-06-09 19.36.01.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/4394662011-06-09 19.44.56.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/8809552011-06-10 06.13.05.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/681422011-06-10 06.13.14.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/5618232011-06-10 06.13.27.jpg[/IMG]
ZIUA 2 – Bucovina, Maramures
Ne-am trezit a doua zi dimineata la ora 6.00. Era inorat si ploua marunt, in reprize din ce in ce mai tare, dar in ansamblu, o ploaie mocaneasca de munte. Cu lanturile curatate si unse, presiunea facuta la roti, echipati complet cu echipamentele de ploaie, si cu o cana de cafea bauta, la ora 8.00 am plecat la drum, usurel, pe DN17 pana la Iacobeni si de acolo pe DN18 spre Borsa si Viseu.
De la Carlibaba, drumul este superb, prin munti, dealuri si padurile Bucovinei si a Maramuresului. Am mers pana la Sighetul Marmatiei, am continuat pe DN19 spre Campulung la Tisa, am trecut pe la Sapanta, apoi pe la Piatra, unde din nou o zona superba spre Negresti Oas, am fost impresionat de localitatile Huta Certeze si Certeze unde satul arata ca Beverly Hills in SUA – vile una langa alta, la strada pe o parte si pe alta, tot satul.
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/1604802011-06-10 09.39.19.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/2309682011-06-10 09.39.31.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/94422011-06-10 09.40.04.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/2274202011-06-10 09.48.28.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/2039482011-06-10 11.35.16.jpg[/IMG]
Am continuat spre Satu Mare, Carei, Valea lui Mihai pana la Oradea si de aici pe DN79 spre Arad. Drumul in constructie este intrerupt foarte des cu semafoare care limiteaza traficul doar pe o singura banda de mers. In apropiere de Arad, am facut dreapta spre Curtici, si am ajuns in Sofronea, la casa matusei mele care ne astepta cu o palinca, mancare calda si baia si camera pregatite. Era ora 20.00. Trecuse alte aproape 600km si inca 12 ore de mers.
ZIUA 3 – Crisana, Banat, Oltenia
Ne-am trezit dimineata putin dupa ora 6, odihniti, am baut o cafea, am luat micul dejun (oua cu branza si rosiii), am bagat la pachet 8 sandvisuri sanatoase si cateva fructe, intre timp am uns lanturile, iar la ora 7.00 am pornit din nou la drum. Voiam o zi cat mai lunga, sa ajungem cat mai departe, ca sa ramana cat mai putin pentru ultima zi. Am intrat insa in Arad, si fiind cateva strazi inchise (in reparatii) a trebuit sa ne invartim si sa pierdem aproape o ora pana intr-un final eram pe drumul ce duce spre Sannicolau Mare, cel mai vestic punct din turul nostru.
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/4391792011-06-11 10.05.33.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/739172011-06-11 10.05.51.jpg[/IMG]
Din Sannicolau Mare, ne-am continuat traseul pe DN59C pe langa granita sarbeasca, spre Jimbolia. Dupa Jimbolia, la Carpinis am facut dreapta si am intrat pe DN59B. Pe la Pustinis, ne-a oprit Politia de Frontiera pentru control acte, si i-am uimit putin cu prezenta noastra, pe acele drumuri si de la o asemenea distanta. Imediat dupa, am facut un popas scurt in localitatea care imi poarta numele, Ionel.
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/4982642011-06-11 11.51.01.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/3867112011-06-11 11.53.38.jpg[/IMG]
Am continuat sa inghitim km, am trecut si pe la Banloc, pe langa castel, apoi la Deta am luat-o spre Moravita pe DN59. Vreau sa spun ca in general calitatea asfaltului este extraordinara pe la Sannicolau Mare si pana la Jimbolia si chiar dupa, cu o mica exceptie de la Otelec la Banloc, unde drumul era rau tare, de pietris (probabil ori urmeaza sa il faca ori e uitat de lume).
De la Moravita, punctul de frontiera cu Serbia, drumul care duce spre Vrsac si Belgrad, am facut stanga spre Oravita, pe DN57 si apoi spre Pojejena si Moldova Noua, unde am ajuns la Dunare. De aici iar ni s-a taiat rasuflarea…la vederea Dunarii flancata de munti iar drumul care serpuieste pe coasta de-a lungul ei.
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/5298182011-06-11 15.20.22.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/9548982011-06-11 15.20.30.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/375582011-06-11 15.21.12.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/6546622011-06-11 15.21.39.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/9175572011-06-11 15.22.19.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/4330542011-06-11 16.40.01.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/1921322011-06-11 16.40.28.jpg[/IMG]
Iar de aici, o frumusete, pe langa Dunare, drum excelent cu multe curbe, o adevarata placere de condus pe doua roti. Au fost km extraordinari pe care ii recomand tuturor, de la Pojejena, pe DN57 spre Moldova Noua, pe la Cazanele Mari si Mici, malul romanesc flancat de pensiuni turistice, viaducturi, locuri de pescuit, iar pe malul sarbesc se zareau tuneluri sau cladiri impunatoare. Mai departe pe la Svinita, Dubova spre Orsova si pana la Drobeta Turnu Severin.
Am ajuns la Drobeta la 17.00. Deja ma gandeam unde sa inoptam, pentru ca mai aveam cca 3,5h de mers pe lumina, adica sa spunem cam 200km de parcurs, apoi ar fi trebuit sa ne cazam si sa inchidem ziua. Pauza de pranz am sarit-o, avand insa mai multe pauze scurte in care am mancat din sandvisurile consistente puse de matusa mea in bagaje. Nu voiam sa ne cazam in Calafat pentru ca era prea aproape, aveam sperante poate pentru Bistret pentru ca era un lac si zona potential turistica sau daca nu la Bechet sau Corabia, fiind orase poate gaseam macar un hotel.
Fara sa mai stam prea mult pe ganduri, ne-am urcat pe motoare si i-am dat drumul sa margem cat mai mult pe lumina, pe DN56A pana la Calafat (unde am vazut si inceputurile constructiei podului, si am ajuns si la lacul Bistret, insa nu am vazut nimic mai mult decat un sat si un lac, si ingrijorati am mers mai departe sa ajungem macar in Bechet pentru ca ceasul era dupa 8. Am ajuns la Jiu, am traversat Jiul si supriza, imediat dupa, un superb camping cu casute si terasa restaurant pe malul Jiului si langa padurea Zaval. Era ora 21.00, trecusera 14 ore de cand eram pe drum. Am descalecat si ne-am asezat motoarele multumiti in fata casutei, pentru ca apoi sa mancam o portie de mici cu cartofi prajiti si o bere rece care a venit ca unsa.
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/7558872011-06-11 21.06.27.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/7364832011-06-11 21.07.21.jpg[/IMG]
ZIUA 4 – Muntenia, Dobrogea
Ne-am trezit devreme. La 5.15. Planuiam sa plecam la ora 6.00 pentru ca era ultima zi si aveam mult de mers. Stiam ca nu vom mai reusi sa facem turul in 80 de ore, era practic imposibil, tinand cont ca aveam si vreo doua bacuri dupa care trebuia sa stam.
Frumos campingul si zona pe malul Jiului, am mai admirat o data locurile, ne-am urcat pe motoare si am pornit. Bechet, Corabia, apoi pe DN54 am traversat Oltul pana la Turnu Magurele. Aici am alimentat si am baut cafeaua, si am pornit mai departe insa am luat drumul gresit spre Alexandria DN52 in loc de DN51A, si ne-am corectat dupa cativa km, cand am intrat pe DN65E prin Piatra si inapoi la traseu nostru pe langa lacul Suhaia pana la Zimnicea.
De aic, pe DN5C, am ajuns imediat la Giurgiu si mai departe pe DN41 prin Parcul Natural Padurea Comana pana la Oltenita si pe DN31 pana la Calarasi unde am ajuns la bac pe DN3 la ora 12, dar din pacate bacul tocmai pleca, asa ca a trebuit sa mai stam aproape o ora.
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/8417112011-06-12 12.21.58.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/4765482011-06-12 12.22.56.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/7361462011-06-12 12.23.58.jpg[/IMG]
Am trecut Dunarea, vremea era superba, soare si putini nori, asfaltul excelent (cu mici exceptii in localitati – piatra cubica) peisajul pe masura.
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/3566962011-06-12 13.58.42.jpg[/IMG]
Am mers pe DN3 pe la Dervent, Adamclisi, Murfatlar, Valul lui Traian pana la Constanta unde am intrat pe DN3C pana la Ovidiu si apoi pe DN22 spre Palazu catre Tulcea. Mi-au fost dor de aceste locuri frumoase pe la Tariverde, Cogealac, Gura Dobrogei, cand vezi lanurile de grau sau rapita, eolienele nenumarate care scruteaza orizontul, cerul perfect albastru si cateva pete de nori albi si pufosi si vantul care iti bate in fata, care iti da o stare atat de placuta greu de descris.
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/4112202011-06-12 15.58.52.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/5713562011-06-12 15.59.15.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/3844452011-06-12 15.59.26.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/3086012011-06-12 16.10.28.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/1120922011-06-12 16.10.33.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/4971282011-06-12 16.10.38.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/6005972011-06-12 16.10.45.jpg[/IMG]
Au trecut km pana la Babadag si Tulcea si apoi spre Galati ca o incantare. Erau ultimii km si in loc sa ne doboare oboseala eram incantati de parca abia plecasem si ne bucuram de ultimele curbe de pe drumul de la Tulcea. Am ajuns la bacul de 7. Galatiul se vedeam semet pe malul celalalt si deasupra lui un nor negru si amenintator, dar nu avea nici o importanta. Eram acasa. Dupa 4 zile, 3 nopti si 2480km, dupa Moldova, Bucovina, Maramures, Crisana, Banat, Oltenia, Muntenia si Dobrogea eram din nou acasa.
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/9096492011-06-12 18.49.04.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/3359402011-06-12 18.49.15.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/1519792011-06-12 18.49.32.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/3068262011-06-12 18.51.02.jpg[/IMG]
[IMG]http://arhiva.ingalati.net/images/3870302011-06-12 18.52.26.jpg[/IMG]
Date tehnice:
- 4 zile, 3 nopti, de joi ora 6, pana duminica ora 19.00, in total 85 ore, din care 52 de ore pe drum.
- 2480km
- cca 120l de benzina, un consum de cca 4,7l%, cca 600lei
- Bac Galati 6lei, bac Calarasi 10lei
- cazare si mancare cam 150lei
- consumat doua sprayuri de curatat si unul de uns
- viteza de mers intre 50 pe portiuni in serpentine pe ploaie si pana la 110-120 pe portiuni cu asfalt uscat si foarte bun.
- am avut statii Albrecht cu care am comunicat aproape perfect si aproape in permanenta tot drumul (kit casti mic pt casca + buton moto ptt)
- am avut gps montate, poze cu smartphone si foarte putin cu aparatul foto, am filmat cu camera montata pe casca (ATC3K)
Vadu 1 mai muncitoresc
Vadu 1 mai muncitoresc
Vadu 1 mai muncitoresc
Imaginile vorbesc de la sine…deschiderea oficiala a sezonului moto nu poate fi altfel decat cu o plimbare la mare…pentru unii vama veche, pentru mine, Vadu.
Mos Craciun vine si cu motocicleta 2010
Mos Craciun vine si cu motocicleta 2010
Mos Craciun vine si cu motocicleta 2010
Mos Craciun a venit si pe motocicleta, si in acest an. 23 de motociclete, 26 de mosi, 100 de sacose de dulciuri si cativa saci de jucarii, haine. Doua centre de plasament, traseu prin tot orasul (16km).
Hermes Slobozia
Hermes Slobozia
Hermes Slobozia
O zi surprinzator de frumoasa si calduroasa pentru inceputul lui noiembrie. O ocazie in plus pentru o plimbare pana la parcul de vacanta Hermes Slobozia, cu motocicleta.
A fost superb, vremea intr-adevar ideala pentru plimbare iar traseul – pe langa Dunare (ostrovul Cracanei, insula Caia si insula Mica a Brailei – toate parte din Parcul National Balta Mica a Brailei) a fost de o calitate foarte buna ca asfalt si un trafic aproape inexistent.
Destinatia, parcul Hermes, este transpunerea celebrului serial Dallas – Southfork Ranch in realitate, la scara si o replica a turnului Eiffel. Mai multe pe pagina lor: http://www.hermes-slobozia.home.ro
Valea Teilor – Valea Fagilor
Valea Teilor – Valea Fagilor
Valea Teilor – Valea Fagilor
Astazi, am traversat din nou rezervatia macin, pe patrat albastru (dealu cu drum) si pe triunghi albastru (tutuiatu).
Traseul a fost mai intai la Saon, unde am vizitat e baietii de la Seawolves Constanta care petreceau asa, de inchidere de sezon cu chapterul din Tulcea. Am stat putin, apoi le-am urat distractie placuta si am pornit catre casa.
La Niculitel am urcat sus la releu, prin padure, de unde am avut o panorama superba catre toata zona de la Niculitel si pana catre Saon.
Am traversat padurea pe la Valea Teilor pana la Alba si Izvoarele. Dupa putin mers pe drumul national pana la Horia, am reintrat in dreapta spre padurea Macin, pe langa lacul Horia spre Nifon si apoi prin Valea Fagilor, unde am iesit putin de pe drumul obisnuit si ne-am aventurat adanc in padure. Padurea deasa si surprinzator de salbatica ne-a oferit momente deosebite de la simplul peisajul pana la pierderea drumului si accesul pe un drum plin de lemne care s-a infipt in lantul lui Fuckeru de a sarit instantaneu si s-a blocat intre pinion si bascula.
L-a pus repede la loc, l-a mai intins un pic si ne-am continuat drumul pana am reusit sa iesim pe drumul forestier care vine de la Greci, pe unde fusesem cu o saptamana inainte cu Georgel aici.
Am reintrat apoi pe la Cetatuia, si cand ne apropiam de Luncavita, am decis sa mai facem o tura enduro si am iesit de pe drum, spre cariera, si apoi pe dealuri printre balarii, prin gropi si canale, cu urcusuri abrupte si pante periculoase, insa rasplata a fost peisajele care ni se desfasurau in fata ochilor.
Intr-un tarziu am reintrat intr-un drum prafuit pe langa recoltele de floarea soarelui si ne-am indreptat catre casa.
Greci – Luncavita
Greci – Luncavita
Greci – Luncavita
De mult mi-am dorit sa explorez Parcul National Macin, pentru frumusetile naturii si peisajelor, pentru muntii tociti si padurile dese. In fiecare anotimp redescoperi culori noi, locuri noi, incat chiar daca ai mai fost, tot mai vrei sa te duci.
Acum de curand, de cand a fost implementat programul prin care s-a facut Rezervatie, s-au facut cateva trasee, s-au re-marcat si s-au facut panouri, harti, etc. Mai multe detalii aici.
Avem si avantajul ca e atat de aproape (la nici 50km), doar Dunarea ne desparte cu cei 12 lei de bac dus-intors pt moto.